malotea

MALOTEÁ, malotele, s.f. Haină (lungă până la pământ), de obicei căptuşită cu blană (scumpă), având marginile din faţă tivite cu blană, uneori cu guler şi manşete de blană, purtată, în trecut, de femei; un fel de scurteică purtată de ţărani în zilele de sărbătoare. – Din tc. mallota.

Trimis de claudia, 26.09.2003. Sursa: DEX '98



maloteá s. f., art. maloteáua, g.-d. art. malotélei; pl. malotéle

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MALOT//EÁ maloteaéle f. înv. Haină (lungă) căptuşită şi împodobită cu blană (scumpă), pe care o purtau femeile. /<turc. mallota

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



maloteá (malotéle), s.f. – Haină de lînă cu gulerul şi mînecile căptuşite cu blană. – Mr. malot. tc. (arab.) malluta, din ngr. μηλωτή (Meyer, Türk. St., I, 53; Şeineanu, II, 245; Eguilaz 446; Löbel 60; Berneker, II, 27; Lokotsch 1380; cf. Vasmer, gr., 94), cf. sb., cr. mavluta, sp. marlota (Corominas, III, 268; R. Ricard, Bull. hisp., LIII, 131-56).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER