jos

JOS, JOÁSĂ, joşi, joase, adv., adj. I. adv. 1. Aproape de pământ, la nivelul pământului; într-un loc mai puţin ridicat (decât altul). ♢ De sus până jos = în întregime. De sus în jos = în direcţie verticală coborâtoare. ♢ Cu faţa în jos = (culcat) pe burtă. Cu capul în jos = a) cu capul plecat; b) atârnat sau spânzurat de picioare; c) pe dos, alandala, anapoda. Cu nasul în jos = supărat, trist; umilit, ruşinat. ♢ loc. adj. (pop.) Din jos = a) care se află într-o regiune aşezată mai la vale sau mai la sud; b) care vine din mase, din popor; c) care face parte din mulţimea oamenilor de rând. ♢ loc. prep. (Substantivat) În (sau din) josul = în (sau din) partea inferioară, de la baza unui loc, a unui obiect. În josul apei = în direcţia curgerii apei; la vale; în aval. ♢ expr. A (se) da jos = a (se) coborî. A lăsa jos = a lăsa din mână, punând în altă parte. A lăsa ochii în jos = a privi spre pământ (ruşinat, timid etc.). A nu fi (sau a nu se lăsa, a nu rămâne) mai pe (sau pre) jos = a nu fi întrecut, a nu rămâne în urmă. A privi (sau a măsura) pe cineva de sus în jos = a privi pe cineva cu dispreţ. ♦ (Cu valoare de interj.) Exprimă o comandă de aşezare sau ostilitatea, dezaprobarea etc. faţă de cineva sau de ceva. ♦ fig. În stare de decădere morală, materială sau socială. ♢ (Ieşit din uz; azi ironic) Muncă de jos = muncă la care era trimis cineva retrogradat dintr-o funcţie de răspundere. 2. La nivelul locului pe care umblă cineva; la picioarele cuiva. ♢ Pe jos = a) pe pământ; b) cu piciorul. ♢ loc. adj. De pe jos = care se află pe pământ sau pe duşumele. II. adj. 1. Care este puţin ridicat de la pământ; scund. ♦ (Despre frunte) Îngust. 2. (Despre terenuri) Aşezat într-un loc mai coborât, în vale; p. ext. apătos, mocirlos. 3. (Despre glas şi despre sunete muzicale) Care are o tonalitate coborâtă; grav, gros, adânc, profund. 4. (fiz.; despre temperatură, presiune etc.) Scăzut, mic, coborât. 5. (fiz.; despre frecvenţe) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de timp. – lat. deo[r]sum.

Trimis de cata, 17.02.2009. Sursa: DEX '98



Jos ≠ înalt, sus

Trimis de siveco, 05.12.2007. Sursa: Antonime



JOS adj. v. închis.

Trimis de siveco, 21.10.2008. Sursa: Sinonime



JOS adj., adv. 1. adj. coborât, scoborât. (Un teren jos.) 2. adv. v. dedesubt. 3. adj. v. scund. 4. adj. v. scăzut. 5. adj. v. gros. 6. adj. v. ieftin.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



jos adj. m., pl. joşi; f. sg. joásă, pl. joáse

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



jos adv.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



Ţările de Jos s. pr. f. pl.

Trimis de siveco, 16.10.2006. Sursa: Dicţionar ortografic



JOS¹ adv. 1) La o înălţime relativ mică faţă de pământ sau faţă de alt loc; aproape de pământ. ♢ A (se) da jos a (se) coborî. A lăsa jos a pune pe pământ sau pe podea. A lăsa ochii în jos a manifesta sfială; a privi ruşinat spre pământ. A privi (sau a măsura pe cineva) de sus în jos a privi (sau a măsura pe cineva) cu o privire dispreţuitoare. Cu nasul în jos umilit; ruşinat. De sus până jos în întregime. Din jos dintr-un loc aşezat mai la vale (sau mai la sud); din vale. În jos în partea inferioară a unui obiect. De jos a) de mai la vale; b) de la sud; c) din mase; din popor. 2) La acelaşi nivel cu pământul sau cu locul pe unde se umblă. ♢ Pe jos a) pe pământ; pe podea; b) cu picioarele; fără nici un mijloc de locomoţie. De pe jos de pe pământ sau de pe podea. /<lat. deo(r)sum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JOS² joásă (joşi, joáse) 1) Care este de înălţime mică; scund. 2) Care este mic (ca valoare, intensitate, mărime) Presiune joasă. Preţuri joase. Temperatură joasă. 3) Care se află la înălţime mică. 4) (despre frecvenţe) Care se caracterizează printr-un număr mic de perioade într-o unitate de timp. 5) (despre sunete, voci) Care are un timbru gros; grav; profund. /<lat. deo(r)sum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JOS³ n. Parte inferioară a unui obiect; parte de jos. ♢ În josul apei în direcţia scurgerii apei; la vale; în aval. /<lat. deo(r)sum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



JOS⁴ interj. 1) (exprimă comanda adresată cuiva de a se aşeza) La pământ; aşază-te! 2) (exprimă dezaprobarea faţă de cineva sau ceva) La o parte! Să plece! Să fie destituit din post! /<lat. deo(r)sum

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



jos adv. – 1. Aproape de pămînt, în loc mai puţin ridicat (decît altul). – În jos, în partea inferioară. – 2. La nivelul pămîntului, pe sol. – 3. În ton grav. – 4. (adj.) Scund, care este puţin ridicat de la pămînt. – 5. (s.n.) Parte inferioară, bază. – var. (Mold.) gios. – Mr. (d)gios, megl. (an)jos, istr. jos. lat. deorsum, prin intermediul var. pop. deosum, diosum (Diez, I, 216; Puşcariu 912; Candrea-Dens., 907; REW 2566), cf. it. giuso (calabr. jusu, sard. giòssu), v. fr. jus, sp. ayuso. După Cipariu, Gramm., 103 şi Scriban, din lat. pop. jussum, jossum. Dacă se admite primul etimon, care pare cel mai probabil, rezultatul di › j este acelaşi ca adiungere › ajunge sau adiutare › ajuta, cf. şi jumătate; şi în acest caz, mr. gios, pe care Meyer, alb. St., IV, 64, îl consideră inexplicabil , este normal, cf. mr. agiunge, agiuta. Der. josean, s.m. (locuitor al unui sat situat mai jos decît altul; în general, locuitor din Moldova de Sud); josime, s.f. (plebe, strat inferior al societăţii; josnicie, mîrşăvie); josnic, adj. (scund; scurt, cîrn; mîrşav, abject, lipsit de demnitate); josnicie, s.f. (mîrşăvie, ticăloşie); înjosi, vb. (a umili, a dezonora); înjositor, adj. (care înjoseşte); înjosora, vb. (a umili, a înjosi); înjosa, vb. (a înjosi); înaljos, s.n. (prăpastie, abis; nedreptate, umilire), de la formaţia adverbială în al josului "în jos; iute, precipitat" (Tiktin, DAR); prejos, adv. (în expresia mai prejos, în inferioritate, mai puţin).

Trimis de blaurb, 01.02.2008. Sursa: DER