- jecman
- JECMÁN n. pop. Furt însoţit de violenţă; jaf. /<ung. zsákmányTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.
jecman
Look at other dictionaries:
JECMAN — civ. Levitarum, in tribu Ephraim. Aliis in tribu Zabulon. 1. Reg. c. 4. v. 12. Item fil. Hebron 1. Par. c. 23. v. 18. Lat. resurrectio, sive consirmatio, aut vindicta Domini … Hofmann J. Lexicon universale
jecmăni — JECMĂNÍ, jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. şi reg. jaf mare < magh.). Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JECMĂNÍ vb. a jefui, (reg … Dicționar Român
jaf — JAF, jafuri, s.n. 1. Furt săvârşit prin violenţă; jefuire, jecmăneală. ♢ loc. vb. A face jaf = a jefui, a prăda. ♢ (înv.; concr.) Lucruri jefuite, pradă. 2. (fam.) Consum, cheltuială fără măsură, risipă; distrugere. ♢ expr. Jaf în ciuperci! se… … Dicționar Român
jecmăneală — JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s.f. Acţiunea de a jecmăni şi rezultatul ei; jaf, jefuire. [var.: (înv. şi reg.) jăcmăneálă s.f.] – Jecmăni + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 JECMĂNEÁLĂ s. jefuire, (fig.) jumulire, jupuire.… … Dicționar Român
