- jargon
- JARGÓN, jargoane, s.n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, care reflectă dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor şi care se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.Trimis de claudia, 01.11.2005. Sursa: DEX '96JARGÓN, jargoane, s.n. 1. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesionale etc., care reflectă fie dorinţa celor ce-l vorbesc de a se distinge de masa mare a vorbitorilor, fie tendinţa de a folosi termeni specifici profesiunilor respective şi care se caracterizează prin abundenţa cuvintelor şi expresiilor pretenţioase, de obicei împrumutate din alte limbi, sau a celor de îngustă specialitate. 2. (înv., azi impr.) Dialect, grai. – Din fr. jargon.Trimis de claudia, 16.10.2008. Sursa: DEX '98JARGÓN s. (lingv.) (înv.) gerg.Trimis de siveco, 16.10.2007. Sursa: Sinonimejargón s. n., pl. jargoáneTrimis de siveco, 06.06.2008. Sursa: Dicţionar ortograficJARG//ÓN -oáne n. Limbaj particular al unui grup social sau profesional, caracterizat printr-o gramatică proprie şi prin cuvinte codificate, convenţionale. jargononul hoţilor. /Trimis de siveco, 16.01.2009. Sursa: NODEXJARGÓN s.n. Limbaj specific anumitor categorii sociale, profesiuni etc., cu o sferă de circulaţie îngustă, care are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie. [< fr. jargon].Trimis de LauraGellner, 27.09.2006. Sursa: DNJARGÓN s. n. limbaj specific anumitor categorii sociale sau profesionale, cu o sferă de circulaţie restrânsă, care nu are fond principal de cuvinte şi o structură gramaticală proprie. (< fr. jargon)Trimis de raduborza, 16.10.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.