- ison
- ISÓN, (rar) isoane, s.n. Sunet prelungit, folosit în scopul acompanierii unei melodii vocale sau instrumentale. ♢ expr. A ţine (cuiva) isonul = a) a acompania o melodie; b) a aproba, a susţine vorbele sau faptele cuiva, a-i face pe plac. [acc. şi; íson] – Din ngr. íson.Trimis de valeriu, 23.06.2007. Sursa: DEX '98ISÓN s. v. acompaniament.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeisón s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficISÓN isoáne n. Acompaniament muzical monoton, constând din sunete prelungi. ♢ A-i ţine cuiva isonul a) a acompania pe cineva care cântă o melodie; b) a susţine pe cineva în vorbe sau fapte (reprobabile). /<ngr. isonTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXíson s.m. – Acompaniament muzical, sunet prelung. ngr. ἴσον (ton) "egal" (Tiktin; Gáldi 203). – Der. isonar, s.m. (acompaniator, persoană care ţinea isonul).Trimis de blaurb, 25.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.