- intriga
- INTRIGÁ, intríg, vb. I. 1. tranz. (La pers. 3) A deştepta curiozitatea, îngrijorarea, suspiciunea cuiva, punându-l pe gânduri. 2. intranz. (înv.) A face sau a băga intrigi (1); a unelti, a complota. – Din fr. intriguer, it. intrigare.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98INTRIGÁ vb. v. îngrijora.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeintrigá vb., ind. prez. 1 sg. intríg, 3 sg. intrígăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA INTRIGÁ intríg 1. tranz. A pune pe gânduri, trezind curiozitatea, suspiciunea sau îngrijorarea. 2. intranz. A face intrigi; a recurge la intrigi. [G.-D. intrigii; Sil. in-tri-] /<fr. intriguer, lat. intrigareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTRIGÁ vb. I. 1. tr. A nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva. 2. intr. (Rar) A face intrigi; a unelti, a complota. [P.i. intríg şi -ghez. / < fr. intriguer, cf. lat. intricare – a încurca].Trimis de LauraGellner, 09.08.2006. Sursa: DNINTRIGÁ vb. I. tr. a nelinişti, a stârni curiozitatea cuiva; a contraria. II. intr. a face intrigi; a unelti, a complota. (< fr. intriguer, it. intrigare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.