- integral
- INTEGRÁL, -Ă, integrali, -e, adj., s.f. 1. adj. (Adesea adverbial) Întreg, complet. ♢ Făină integrală = făină brută obţinută prin măcinarea grâului. Pâine integrală = pâine fabricată din făină integrală. 2. adj. (În sintagmele) Calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază integralele. Ecuaţie integrală = ecuaţie în care se efectuează o integrare asupra funcţiei necunoscute. 3. s.f. (mat.) Funcţie care se obţine prin integrarea unei funcţii date, a unei ecuaţii diferenţiale sau a unei ecuaţii cu derivate parţiale. ♦ Simbol matematic folosit pentru a indica operaţia de integrare. – Din fr. intégral.Trimis de valeriu, 15.07.2006. Sursa: DEX '98Integral ≠ parţialTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeINTEGRÁL adj., adv. 1. adj. v. complet. 2. adj. v. exhaustiv. 3. adj. v. total. 4. adv. absolut, complet, completamente, total, (înv. şi pop.) sadea. (Calul era integral alb.) 5. adj. v. deplin. 6. adj. v. neprecupeţit.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeINTEGRALĂ NEDEFINÍTĂ s. (mat.) primitivă. (integral a unei funcţii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeintegrál adj. m. (sil. -gral), pl. integráli; f. sg. integrálă, pl. integráleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINTEGRÁL integrală (integrali, integrale) 1) şi adverbial Care nu a suferit nici o vătămare; cu integritatea neatinsă; întreg; intact. ♢ Făină integrală făină brută. 2): Calcul integral ramură a matematicii care se ocupă cu studiul integralelor. [Sil. -te-gral] /<fr. intégralTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINTEGRÁL, -Ă adj. 1. Întreg, neîmpărţit, complet. ♢ Făină integrală = făină obţinută prin măcinarea grâului, din care s-au extras grişul şi făina albă. 2. Calcul integral = calcul opus calculului diferenţial, care studiază proprietăţile şi aplicaţiile integralelor. [< fr. intégral, cf. lat. integer – întreg].Trimis de LauraGellner, 04.08.2006. Sursa: DNINTEGRÁL, -Ă I. adj. 1. (şi adv.) întreg, complet. o făină integrală = făină, prin măcinarea grâului, din care se extrag grişul şi făina albă. 2. calcul integral = capitol al analizei matematice care studiază proprietăţile şi aplicaţiile integralelor. II. s. f. (mat.) funcţie care se obţine prin integrarea unei ecuaţii diferenţiale. ♢ simbol matematic care indică operaţia de integrare. (< fr. intégral, lat. integralis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.