- imaginar
- IMAGINÁR, -Ă, imaginari, -e, adj. 1. Care există numai în imaginaţie; închipuit, fictiv, ireal. ♦ (Substantivat, n.) Domeniu al imaginaţiei. 2. (mat.; despre numere) Care reprezintă rădăcina pătrată a unui număr real negativ. – Din fr. imaginaire, lat. imaginarius.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Imaginar ≠ realTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeIMAGINÁR adj. 1. fictiv, imaginat, ireal, închipuit, născocit, nereal, plăsmuit, scornit. (O întâmplare imaginar.) 2. fantezist, născocit, plăsmuit, (livr.) romanesc. (Personaje literare imaginar.) 3. v. nerealizabil.Trimis de siveco, 22.04.2009. Sursa: Sinonimeimaginár adj. m., pl. imaginári; f. sg. imagináră, pl. imagináreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMAGINÁR imaginară (imaginari, imaginare) Care există numai în imaginaţie, în închipuirea omului; ireal; ideal; fictiv; fantastic. /<fr. imaginaire, lat. imaginariusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMAGINÁR, -Ă adj. 1. Plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv. 2. (Despre numere) Al cărui pătrat este un număr negativ. [cf. fr. imaginaire].Trimis de LauraGellner, 23.07.2006. Sursa: DNIMAGINÁR, -Ă I. adj. 1. plăsmuit de imaginaţie; închipuit, nereal, fictiv. 2. (mat.; despre numere) al cărui pătrat este un număr negativ. II. s. n. 1. domeniu al imaginaţiei; ceea ce este imaginat. 2. (poet.) imaginaţie; ansamblul manifestărilor acesteia. (< fr. imaginaire)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.