- idioţie
- IDIOŢÍE, idioţii, s.f. 1. Debilitate mintală congenitală maximă, caracterizată prin incapacitatea însuşirii vorbirii şi a deprinderilor elementare, nivelul intelectual neatingând pe cel al unui copil normal, de doi ani; idioţenie (2). 2. Idioţenie (1). [pr.: -di-o-] – Din fr. idiotie.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IDIOŢÍE s. 1. (med.) cretinism, idioţenie, imbecilitate, tâmpeală, tâmpenie, (rar) tâmpie, tâmpime. 2. v. prostie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeidioţíe s. f. (sil. -di-o-), art. idioţía, g.-d. art. idioţíei; pl. idioţíi, art. idioţíileTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIDIOŢÍ//E idioţiei f. Stare patologică constând în debilitate mintală maximă, provocată de dezvoltarea insuficientă a glandei tiroide şi a creierului; cretinism; imbecilitate. [G.-D. idioţiei] /<fr. idiotieTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIDIOŢÍE s.f. Starea celui idiot; tâmpenie. ♦ (fam.) Neghiobie, prostie. [gen. -iei. / cf. fr. idiotie].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNIDIOŢÍE s. f. debilitate mintală congenitală maximă. ♢ (fam.) neghiobie, prostie, tâmpenie. (< fr. idiotie)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.