- ictus
- ÍCTUS, ictusuri, s.n. 1. Intensificare a pronunţării în versificaţia antică, care marca partea cea mai reliefată a unei măsuri metrice. 2. (muz.) Note puternic accentuate care se găsesc în primele măsuri. 3. (med.) Stare patologică, manifestată brusc şi intens, însoţită de cădere; şoc. ♢ Ictus apoplectic = apoplexie. Ictus epileptic = criză de epilepsie, manifestată prin pierderea bruscă a cunoştinţei şi prin convulsii. – Din lat., fr. ictus.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98ÍCTUS s. (med.) 1. şoc. 2. ictus apoplectic v. apoplexie.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeíctus s. n., pl. íctusuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÍCTUS ictusuri n. 1) (în versificaţia antică) Pronunţare intensificată a silabei accentuate. 2) muz. Notă puternic accentuată aflată în primele măsuri. 3) med. Tulburare puternică a organismului, cauzată de acţiunea unor factori externi; şoc. /<lat., fr. ictusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXÍCTUS s.n. 1. (Metr.) Bătaie care marchează silaba accentuată. 2. (muz.) Note foarte accentuate aflate în primele măsuri. 3. (med.) Atac morbid subit; şoc. [pl. -usuri, (s.m.) -uşi. / < fr., lat. ictus].Trimis de LauraGellner, 22.04.2005. Sursa: DNÍCTUS s. n. 1. accent care cade pe una din componentele unui picior metric. 2. partea cea mai reliefată a unui motiv melodic, asupra căreia cade accentul. 3. (med.) atac morbid, subit; şoc. (< fr., lat. ictus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.