antecedent

antecedent
ANTECEDÉNT, antecedente, s.n., adj. 1. s.n. Fapt, întâmplare anterioară unei anumite date sau stări. ♢ Antecedent penal = fapt penal existent în trecutul inculpatului şi de care instanţa judecătorească ţine seama la stabilirea pedepsei. ♦ (La pl.) Simptome (personale sau ereditare) care preced o boală şi care trebuie să fie cunoscute de medic în vederea stabilirii diagnosticului şi a tratamentului. 2. adj. Care se află înainte, care s-a întâmplat înainte. 3. (log.) Primul termen al unei judecăţi ipotetice, introdus prin conjuncţia "dacă"; p. gener. tot ceea ce poate constitui punctul de plecare al unui demonstraţii. – Din fr. antécédent, lat. antecedens, -ntis.
Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Antecedent ≠ posterior, succedent, ulterior
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

antecedént adj. m., pl. antecedénţi; f. sg. antecedéntă, pl. antecedénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

antecedént s. n., pl. antecedénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ANTECEDÉN//T antecedenttă (antecedentţi, antecedentte) şi substantival (despre fenomene, întâmplări) Care precedă ceva în timp; anterior; premergător; precedent. ♢ antecedente penale fapte ilegale din trecutul unui inculpat. /<fr. antécédent, lat. antecedens, antecedententis
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

antecedént, -ă I. adj. Care precedă în timp. ♦ (Despre o vale) care s-a stabilit înaintea unei deformări tectonice. II. s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. ♢ antecedent penal = fapt penal privind trecutul unui inculpat. 2. (log.) Primul termen al unei judecăţi ipotetice; tot ceea ce poate constitui premisa unei demonstraţii. 3. Prima secţiune a unei unităţi melodice structurate binar. 4. (muz.) Prima expunere tematică într-o lucrare elaborată prin tehnica contrapunctului. (< fr. antécédent, lat. antecedens)
Trimis de aurelian, 18.04.2008. Sursa: MDN

ANTECEDÉNT s.n. 1. Faptă, întâmplare anterioară unui fapt, unei stări actuale. 2. Primul element al unei judecăţi ipotetice. ♦ Prima parte a unei fraze muzicale. // adj. Care precedă în timp. ♦ (geogr.) Care este stabilit înaintea unei deformări tectonice. [cf. fr. antécédent, it. antecedente, lat. antecedens].
Trimis de LauraGellner, 02.03.2006. Sursa: DN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат
Synonyms:
, , , , , , , , / , / (of a ratio) / (to which a pronoun refers) / (in an enthymeme)


Look at other dictionaries:

  • antécédent — antécédent, ente [ ɑ̃tesedɑ̃, ɑ̃t ] adj. et n. m. • 1361; lat. antecedens, de cedere « aller » I ♦ Adj. Rare Antérieur logiquement ou chronologiquement. « Question sociale ? Certes. Mais la question morale est antécédente » (A. Gide). Géol. Qui… …   Encyclopédie Universelle

  • antécédent — antécédent, ente 1. (an té sé dan, dan t ) adj. Qui précède dans l ordre des temps. Des actes antécédents annulent celui ci. ÉTYMOLOGIE    Antecedens, de ante, avant (voy. ains), et cedere, aller (voy. céder) ; provenç. anteceden ; …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • Antecedent — Antécédent Cette page d’homonymie répertorie les différents sujets et articles partageant un même nom …   Wikipédia en Français

  • antecedent — ANTECEDENT, ENTE. adj. Qui est auparavant, qui précède en temps. Les actes antécédens. Les procéduresantécédentes.Antécédent, s. m. en termes de Grammaire, se dit Des noms et des pronoms, quand ils précèdent et régissent le relatif qui. Ainsi… …   Dictionnaire de l'Académie Française 1798

  • antecedent — ANTECEDENT, [anteced]ente. adj. verbal. Du verbe anteceder, lequel n est point en usage. Il signifie qui est avant, qui precede en temps. Les actes antecedents. les procedures antecedentes, dans les chapitres antecedents de ce livre. les Conciles …   Dictionnaire de l'Académie française

  • Antecedent — An te*ced ent, a. [L. antecedens, entis, p. pr. of antecedere: cf. F. ant[ e]c[ e]dent.] 1. Going before in time; prior; anterior; preceding; as, an event antecedent to the Deluge; an antecedent cause. [1913 Webster] 2. Presumptive; as, an… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Antecedent — An te*ced ent, n. [Cf. F. ant[ e]c[ e]dent.] 1. That which goes before in time; that which precedes. South. [1913 Webster] The Homeric mythology, as well as the Homeric language, has surely its antecedents. Max Miller. [1913 Webster] 2. One who… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • antecedent — an·te·ce·dent /ˌan tə sēd ənt/ adj: earlier in time or order Merriam Webster’s Dictionary of Law. Merriam Webster. 1996. antecedent …   Law dictionary

  • antecedent — late 14c. (n. and adj.), from O.Fr. antecedent (14c.) or directly from L. antecedentem (nom. antecedens), prp. of antecedere go before, precede, from ante before (see ANTE (Cf. ante)) + cedere to yield (see CEDE (Cf. cede)). Used as a noun in La …   Etymology dictionary

  • antecedent — antecèdent (antecedȅnt) m <G mn nātā> DEFINICIJA 1. prethodnik 2. lingv. riječ ili dio rečenice na koji se odnosi relativna rečenica ETIMOLOGIJA vidi antecedencija …   Hrvatski jezični portal

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”