gâmfă

gîmfă (-fe), s.f. – Guşă. lat. *gamphae, din gr. γαμφαί, var. de la γαμφηλαί "falcă de animal", din aceeaşi familie cu ϰαμπτῶ. Ar fi putut de asemenea intra în rom. prin intermediul unui sl. *gąfŭ, care nu este atestat, dar care trebuie să explice sb. kuf "pelican". Der. gîmfa, vb. (a umfla), pe care REW 2135 şi DAR îl derivă puţin probabil din lat. conflare, cf. Puşcariu 855; gîmfătură, s.f. (umflătură); îmgîmfa, vb. (a umfla; refl., a se face puhav; refl., a se îngîmfa, a se umfla în pene).

Trimis de blaurb, 22.10.2007. Sursa: DER