- go
- GO s.n. Joc, de origine chineză, pe o tablă caroiată prin 19 linii orizontale şi 19 verticale, formând 361 de puncte de intersecţie, cu 180 de pietre albe şi 181 negre de formă identică, asemănător şahului. (cf. fr., engl. go)Trimis de tavi, 14.07.2005. Sursa: MDNGO s.n. Joc din Orientul Îndepărtat, disputat pe o tablă care cuprinde 361 de puncte de intersecţie, în care fiecare jucător caută să ocupe o arie cât mai cuprinzătoare şi, în acelaşi timp, să-şi încercuiască adversarul cu scopul de a-l împiedica să se desfăşoare, totodată încercând să-i captureze cât mai multe piese. (cuv. jap., care denumeşte un joc de origine chinezească, wei-ch'i în chin., format dintr-o tablă, goban, şi din puluri albe şi negre, go-ishi) [şi TLF]Trimis de tavi, 14.07.2005. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.