girovag

girovág s. m., pl. girovági

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



GIROVÁG s.m. (Liv.) Vagabond, rătăcitor. ♦ Călugăr cerşetor. [< lat.t. gyrovagus, cf. fr. gyrovague].

Trimis de LauraGellner, 17.04.2005. Sursa: DN



GIROVÁG s. m. călugăr rătăcitor, vagabond. (< fr. gyrovague, lat. gyrovagus)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN