- germanic
- GERMÁNIC, -Ă, germanici, -ce, adj. Care aparţine sau care este caracteristic germanilor şi popoarelor înrudite cu germanii, privitor la germani şi la popoarele înrudite cu ei. ♢ Limbi germanice = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul şi în nordul Europei, extinse cu vremea şi în alte regiuni. Popoare germanice = denumire a unor triburi vechi din care se trag germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germanică = studiul limbilor şi al literaturilor germanice. – Din fr. germanique, lat. germanicus.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GERMÁNIC adj. v. german.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegermánic adj. m., pl. germánici; f. sg. germánică, pl. germániceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGERMÁNI//C germaniccă (germanicci, germanicce) Care aparţine germanilor sau popoarelor înrudite cu germanii; propriu acestor popoare. ♢ Limbi germanicce grup de limbi indo-europene vorbite de o serie de popoare din centrul şi din nordul Europei. Popoare germanicce familie de popoare cuprinzând vechile triburi din care îşi au originea germanii, englezii, scandinavii etc. Filologie germaniccă filologie care are drept obiect de studiu limbile, literaturile şi culturile popoarelor germanice. /<fr. germanique, lat. germanicusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXGERMÁNIC, -Ă adj. propriu germanilor. o limbi če = grup de limbi indo-europene vorbite în centrul şi nordul Europei. (< fr. germanique, lat. germanicus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.