genuchi

GENÚCHI, genuchi, s.m. v. genunchi.

Trimis de gall, 07.04.2008. Sursa: DLRM



genúchi (genúchi), s.m. – 1. Parte a piciorului care cuprinde articulaţia femurului cu tibia. – 2. (înv.) Neam, spiţă. – var. genunchi(u). Mr. genuncl’u, megl. zenucl’u, istr. jeruncl’u. lat. genuc(u)lum (Diez, I, 212; Puşcariu 706; Densusianu, Hlr., 161; Candrea-Dens., 161; REW 3937; DAR), cf. it. ginocchio, prov. genolh, fr. genou, cat. genoll, sp. hinojo, port. jeelho. Forma cu infix nazal, paralelă cu prima, este comună mai ales în est (ALR, I, 57); a dat naştere aceloraşi der. Sensul 2, pe care DAR îl explică prin influenţa sl. kolĕno, ar putea fi de asemenea primitiv. Der. genucher, s.n. (pieptar lung pînă la genunchi; genunchieră; scîndură pe care lucrează cizmarii, ţinînd-o pe genunchi); îngenunchia, vb. (a se aşeza în genunchi; a înfrînge, a umili, a supune), care ar putea fi de asemenea rezultat al lat. *ingenuculāre (Densusianu, Hlr., 165; Puşcariu 850; Candrea-Dens., 730; DAR); îngenunchetură, s.f. (articulaţie).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER