fărâma

fărâma
FĂRÂMÁ, fărấm, vb. I. tranz. şi refl. (pop.) A (se) sfărâma, a (se) sparge, a (se) zdrobi, a (se) frânge. ♢ expr. (tranz.) A-şi fărâma capul = a se chinui să rezolve o problemă dificilă, a-şi bate capul. ♦ A (se) distruge, a (se) nimici. [var.: fărmá vb. I] – Din fărâmă.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

FĂRÂMÁ vb. v. sfărâma.
Trimis de siveco, 25.03.2009. Sursa: Sinonime

fărâmá vb., ind. prez. 1 sg. fărâm, 3 sg. şi pl. fărâmă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

A FĂRÂMÁ fărâm tranz. 1) A face să se fărâme. 2) fig. A face să nu mai existe; a nimici; a prăpădi; a distruge. fărâma oastea. /Din fărâmă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE FĂRÂMÁ se fărâmă intranz. A se transforma în fărâme; a se desface în bucăţi mici. /Din fărâmă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

fărîmá (fărấm, fărâmát), vb. – A sparge, a face bucăţi. – var. (s)făr(î)ma, (s)făr(î)mi. lat. *ex-formāre, cf. it. sformare "a desfigura", sformato "diform". Rezultatul sfărma este normal (pentru o › ă, cf. fără); formele cu î se datorează unei încrucişări cu dărîma, v. aici. În general se explică acest cuvînt prin fărîmă "fragment", care se consideră identic cu alb. theṝimë (‹ mr. sîrmă) "fragment", theṝmoń (‹ mr. sîrmare) "a sparge" şi derivat din lat. *farrimen, de la far "alac" (Puşcariu, Conv. lit., XXXV, 818 şi ZRPh., XXVII, 739; Puşcariu 582; Giuglea, Dacor., III, 598; Philippide, II, 712; Rosetti, II, 116), ipoteză dificil de admis din punct de vedere semantic (cf. REW 3202). Diez, Gramm., I, 281, urmat de Körting 3950, Meyer 90 şi Scriban, propusese lat. fragmen, care reprezintă de asemenea dificultăţi. alb. pare a proveni din rom. – cf. înfărma. Der. fărîmă, s.f. (fragment, bucată; firimitură; rest); fărîmăcios (var. (s)făr(î)măcios, (s)făr(î)micios), adj. (care se fărîmă, inconsistent); fărîmat (var. (s)făr(î)mat, (s)făr(î)mit), s.n. (spargere; fărîmare; oboseală, rău, ameţeală); fărîmător (var. (s)făr(î)mător, (s)făr(î)mitor), adj. (care (s)fărîmă); fărîmătură (var. (s)făr(î)mătură, (s)făr(î)mitură, fir(i)mitură), s.f. (fărîmare; distrugere; spargere, hernie; firimitură; resturi); în ultimele var. pare a fi intervenit o încrucişare cu fir; fărîmiţa (var. sfăr(î)miţa, (s)făr(î)mica, (s)făr(î)miţi, fir(i)miţi), vb. (a face bucăţele, a face firimituri), din dim. fărîmiţă.
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • fărâmă — FĂRẤMĂ, fărâme, s.f. Bucată mică rămasă din ceva (după ce s a sfărâmat, s a spart, s a rupt etc.); fiecare dintre bucăţelele în care s a împărţit un obiect (în urma sfărâmării, spargerii, ruperii). ♢ expr. A (se) face (mici sau mii şi) fărâme = a …   Dicționar Român

  • Farama — Péluse Article de la série Lieux égyptiens Lieux Nomes / Villes Monuments / Temples Région Basse Égypte / Moyenne Égypte Haute Égypte / Nubie …   Wikipédia en Français

  • Tell el-Farama — Péluse Article de la série Lieux égyptiens Lieux Nomes / Villes Monuments / Temples Région Basse Égypte / Moyenne Égypte Haute Égypte / Nubie …   Wikipédia en Français

  • Camino de Horus — Saltar a navegación, búsqueda El camino de Horus unía Egipto con Asia, llevaba desde Suez a la ciudad de Rafah, en Gaza. Estaba protegido por once fortines construidos durante las dinastías 18ª y 19ª, entre 1560 a. C. y… …   Wikipedia Español

  • fărâmiţă — FĂRÂMÍŢĂ, fărâmiţe, s.f. Diminutiv al lui fărâmă; fărâmică. – Fărâmă + suf. iţă. Trimis de LauraGellner, 07.05.2008. Sursa: DEX 98  FĂRÂMÍŢĂ s. fărâmică. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  fărâmíţă s. f., g. d. art. fărâmíţei; pl.… …   Dicționar Român

  • fărâmicios — FĂRÂMICIÓS, OÁSĂ, fărâmicioşi, oase, adj. Care se sfărâmă sau se poate sfărâma uşor; sfărâmicios. – Fărâma + suf. icios. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  FĂRÂMICIÓS adj. v. sfărâmicios. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … …   Dicționar Român

  • fărâmător — FĂRÂMĂTÓR, fărâmătoare, s.n. Dispozitiv sau maşină pentru sfărâmarea unor materiale. – Fărâma + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  fărâmătór s. n., pl. fărâmătoáre Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • fărâmătură — FĂRÂMĂTÚRĂ, fărâmături, s.f. (reg.) Sfărâmătură; fărâmă (de pâine). [var.: fărâmitúră, fărmătúră s.f.] – Fărâmă + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FĂRÂMĂTÚRĂ s. v. sfărâmătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • sfărâma — SFĂRÂMÁ, sfărâm, vb. I. 1. tranz. şi refl. A (se) sparge, a (se) desface în bucăţi mici; a (se) fărâmiţa, a (se) zdrobi. ♢ expr. (tranz.) A sfărâma lanţurile (robiei) = a cuceri libertatea. A şi sfărâma capul (sau mintea) = a depune eforturi… …   Dicționar Român

  • firimitură — FIRIMITÚRĂ, firimituri, s.f. Bucăţică de pâine, de obicei rămasă după ce se taie sau se rupe pâinea; p. gener. bucată foarte mică dintr un aliment. [var.: firmitúră s.f.] – Fărâmă + suf. ătură (după fir). Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”