- funduc
- FUNDÚC, funduci, s.m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat şi în ţările române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.Trimis de LauraGellner, 15.05.2004. Sursa: DEX '98FUNDÚC s. (înv.) funducliu. (funducul era o monedă turcească de aur.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefundúc s. m., pl. fundúciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFUNDÚ//C funducci m. înv. Monedă turcească de aur (cu circulaţie şi în Moldova). /<turc. findikTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXfundúc (fundúci), s.m. – (înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, şi 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. tc. findik (Şeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s.m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaştri, de fapt 4 piaştri şi 35 parale), din tc. fundukli. sec. XVIII.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.