- fluorometru
- fluorométru s. n. (sil. flu-o-, -tru), art. fluorométrul; pl. fluorométreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficFLUOROMÉTR//U fluorometrue n. Aparat pentru măsurarea radiaţiilor fluorescente. /<fr. fluorometreTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFLUOROMÉTRU s.n. Aparat pentru determinarea duratei luminii emise de o substanţă fluorescentă. [var. fluorimetru s.n. / < fr. fluoromètre].Trimis de LauraGellner, 07.04.2005. Sursa: DNFLUOROMÉTRU s. n. fluorimetru. (< fr. fluoromètre)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.