fiziocraţie

FIZIOCRAŢÍE s.f. Doctrină economică din secolul al XVIII-lea care susţine că munca agricolă constituie unica sursă de bogăţie. [pr.: -zi-o-] – Din fr. physiocratie.

Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX '98



fiziocraţíe s. f. (sil. -zi-o-cra-), art. fiziocraţía, g.-d. fiziocraţíi, art. fiziocraţíei

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FIZIOCRAŢÍE f. v. FIZIOCRATISM. [Sil. -zi-o-] /<fr. physiocratie

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



FIZIOCRAŢÍE s.f. Orientare, cu precădere economică, apărută în sec. XVIII în Franţa, care contestă intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o "ordine naturală" care se impune prin evidenţă şi este opusă ordinii artificiale creată prin voinţa oamenilor; fiziocratism. [pron. -zi-o-, gen. -iei. / < fr. physiocratie].

Trimis de LauraGellner, 30.03.2005. Sursa: DN



FIZIOCRAŢÍE s. f. doctrină economică burgheză, apărută în sec. XVIII în Franţa, care respinge intervenţia statului în economie, susţinând că în societatea umană există o "ordine naturală"; fiziocratism. (< fr. physiocratie)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN