fitui

fitui: FITUÍ, fituiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (Rar) A (se) consuma¹, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fituiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

fituí, fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârşi, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.

Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

fit — s.n. (fam.; în expr.) A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de şcoală; a chiuli. – cf. rus. k v i t , germ. q u i t t. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 fit s. n. Trimis de siveco, 10.08 … Dicționar Român
fiţuică — FIŢÚICĂ, fiţuici, s.f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume dispreţuitor dat unei gazete fără însemnătate. – cf. germ. F i t s c h e n fleac, mărunţiş . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 fiţúică s. f.… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias