fitui

fitui
FITUÍ, fituiesc, vb. IV. tranz. şi refl. (Rar) A (se) consuma1, a (se) termina. – Fit + suf. -ui.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

fituí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. fituiésc, imperf. 3 sg. fituiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. fituiáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

fituí, fituiésc, vb. IV (pop.) 1. a achita (o datorie). 2. (refl.) a se sfârşi, a se termina, a se isprăvi. 3. a da gata (banii), a cheltui tot, a mânca banii.
Trimis de blaurb, 09.05.2006. Sursa: DAR

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • fit — s.n. (fam.; în expr.) A trage la fit = a lipsi de la datorie, în special de la orele de şcoală; a chiuli. – cf. rus. k v i t , germ. q u i t t. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  fit s. n. Trimis de siveco, 10.08 …   Dicționar Român

  • fiţuică — FIŢÚICĂ, fiţuici, s.f. Bucată mică de hârtie pe care se fac diferite însemnări. ♦ Nume dispreţuitor dat unei gazete fără însemnătate. – cf. germ. F i t s c h e n fleac, mărunţiş . Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  fiţúică s. f.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”