farmacopee

FARMACOPÉE, farmacopei, s.f. Manual oficial, cu caracter normativ, folosit în practica farmaceutică, conţinând descrierea şi indicaţiile pentru controlul celor mai importante substanţe şi formule farmaceutice, cu scopul de a îndruma prepararea, conservarea şi întrebuinţarea medicamentelor. – Din fr. pharmacopée.

Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX '98



farmacopée s. f., art. farmacopéea, g.-d. art. farmacopéii; pl. farmacopéi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



FARMACOPÉ//E farmacopeei f. Îndreptar oficial cu caracter normativ, cuprinzând regulile de preparare, control, de păstrare şi de întrebuinţare a medicamentelor. [art. farmacopeea; G.-D. farmacopeii; Sil. -pe-e] /<fr. pharmacopée

Trimis de siveco, 08.11.2005. Sursa: NODEX



FARMACOPÉE s.f. Manual oficial care conţine indicaţiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum şi descrierea acestora. [pron. -pe-e. / < fr. pharmacopée, cf. gr. pharmakon – remediu, poiein – a face].

Trimis de LauraGellner, 20.06.2006. Sursa: DN



FARMACOPÉE s. f. tratat care conţine indicaţiile pentru controlul produselor farmaceutice, precum şi descrierea acestora. (< fr. pharmacopée)

Trimis de raduborza, 12.05.2008. Sursa: MDN