- fana
- FANÁ, fanez, vb. I. refl. (Despre flori şi legume; p. ext. despre oameni) A-şi pierde prospeţimea; a se trece, a se ofili, a se veşteji. – Din fr. faner.Trimis de LauraGellner, 05.05.2004. Sursa: DEX '98FANÁ vb. a se trece, (fig.) a se ofili, a se veşteji. (O femeie care s-a fana.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimefaná vb., ind. prez. 1 sg. fanéz, 3 sg. şi pl. faneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA FAN//Á fanaéz tranz. rar A face să se faneze /<fr. fanerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE FAN//Á se fanaeáză intranz. livr. 1) (despre flori şi unele legume) A-şi pierde vlaga şi frăgezimea; a se veşteji; a se ofili. 2) (despre persoane) A-şi pierde prospeţimea fizică; a se ofili. /<fr. fanerTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXFANÁ vb. I. refl. A se ofili, a se trece, a se veşteji. [< fr. faner].Trimis de LauraGellner, 12.09.2006. Sursa: DNFANÁ vb. refl. a se ofili, a se trece, a se veşteji. (< fr. faner)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.