- epitet
- EPITÉT, epitete, s.n. Determinant expresiv, de obicei cu funcţiune de adjectiv, pus pe lângă un substantiv. – fr. épithète (lat. lit. epitheton).Trimis de DoctorV, 28.05.2008. Sursa: DLRMEPITÉT, epitete, s.n. Determinant expresiv pus pe lângă un substantiv sau pe lângă un verb pentru a scoate în evidenţă mai nuanţat o trăsătură a obiectului sau a acţiunii şi pentru a da mai multă expresivitate artistică creaţiei respective. ♦ Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. – Din fr. épithète, lat. epitheton.Trimis de LauraGellner, 10.01.2009. Sursa: DEX '98EPITÉT s. (lit.) calificativ.Trimis de siveco, 10.11.2008. Sursa: Sinonimeepitét s. n., pl. epitéteTrimis de siveco, 25.03.2008. Sursa: Dicţionar ortograficEPITÉT epitete n. 1) Cuvânt lămuritor cu funcţie expresivă, care determină un substantiv sau un verb. 2) Calificativ elogios sau injurios dat cuiva. /<fr. épithete, lat. epithetonTrimis de siveco, 14.05.2008. Sursa: NODEXEPITÉT s.n. (lit.) Cuvânt aşezat lângă un substantiv pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanţat. ♦ Calificativ. [pl. -te (rar) -turi. / < fr. épithète, it. epiteto, cf. gr. epitheton – adăugat].Trimis de LauraGellner, 03.01.2009. Sursa: DNEPITÉT s. n. figură de stil constând în alăturarea unui cuvânt de un altul pentru a-l lămuri, a-l determina cât mai nuanţat. ♢ calificativ. (< fr. épithète, lat. epithetum, gr. epitheton)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.