elenism

ELENÍSM s.n. 1. Perioadă din istoria popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între moartea lui Alexandru Macedon şi sfârşitul sec. I a. cr. 2. Termen care denumeşte cultura Greciei antice şi influenţele exercitate de ea. – Din fr. hellénisme, . germ. Hellenismus.

Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98



elenísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ELENÍSM elenisme n. Împrumut din limba elenă. /<fr. hellénisme, germ. Hellenismus

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ELENÍSM s.n. 1. Etapă în istoria şi civilizaţia societăţii sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, cuprinsă între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon şi căderea imperiului acestuia sub stăpânire romană. 2. Expresie specifică limbii eline. [pl. -me, var. helenism s.n. / < fr. hellénisme].

Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DN



ELENÍSM s. n. 1. perioadă în istoria şi civilizaţia societăţii sclavagiste a popoarelor din bazinul Mării Mediterane, între epoca cuceririlor lui Alexandru Macedon şi căderea imperiului acestuia sub stăpânirea romană, prin amestecul formelor greceşti de organizare politică, culturale, religioase cu cele orientale. ♢ cultura Greciei antice şi influenţele exercitate de ea. 2. expresie specifică limbii elene. (< fr. hellénisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN