- elen
- ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine Greciei antice sau populaţiei ei, privitor la Grecia antică sau la populaţia ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. s.m. şi f. Persoană care făcea parte din populaţia de bază a Greciei antice. [var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes.Trimis de LauraGellner, 12.06.2004. Sursa: DEX '98ELÉN adj. v. elenic.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeelén adj. m., s. m., pl. eléni; (persoană) f. sg. elénă, pl. eléneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficELÉN elenă (eleni, elene) Care aparţine Greciei antice sau populaţiei ei; din Grecia antică. [var. elin]/ <ngr. Hellen, lat. HellenesTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXelén (elénă), adj. – Din Grecia antică. – var. (înv.) elin. gr. Ἔλληνος (sec. XVI). – Der. elenic, adj.; helenism, s.n.; elenist, s.m.; eleniza, vb.; elinesc, adj. (înv., elen, grec; păgîn); elineşte, adv. (în greceşte).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERELÉN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Grecia antică (Elada). ♢ s. f.; în forma elină) limba greacă veche. (< fr. hellène)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.