- ambiţie
- AMBÍŢIE, ambiţii, s.f. Dorinţă arzătoare de a realiza ceva; dorinţă de glorie, de onoruri, de parvenire. ♢ expr. A pune pe cineva (sau a se pune) la ambiţie = a (se) ambiţiona. [var.: (înv.) ambiţiúne s.f.] – Din fr. ambition, lat. ambitio, -onis.Trimis de ana_zecheru, 03.04.2003. Sursa: DEX '98AMBÍŢIE s. pretenţie, veleitate, (reg.) inaghie. (Om lipsit de ambiţieii.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeambíţie s. f. (sil. -ţi-e), art. ambíţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. ambíţiei; pl. ambíţii, art. ambíţiile (sil. -ţi-i-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMBÍŢI//E ambiţiei f. Dorinţă puternică de a realiza ceva (de a dobândi glorie, onoruri etc.). Om lipsit de ambiţie. ♢ A-şi pune ambiţiea a-şi pune în gând să facă ceva cu orice preţ. A pune pe cineva la ambiţie a ambiţiona pe cineva. [G.-D. ambiţiei;Sil. -ţi-e] /<fr. ambition, lat. ambitio, ambiţieonisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXAMBÍŢIE s.f. Dorinţă puternică de glorie, de onoruri, de parvenire. ♦ Dorinţă de a întrece pe alţii. [gen. -iei, var. ambiţiune s.f. / cf. fr. ambition, lat. ambitio].Trimis de LauraGellner, 28.02.2006. Sursa: DNambíţie (ambíţii), s.f. – Dorinţă arzătoare, aspiraţie. – var. ambiţ, ambiţiune, amîndouă înv. fr. ambition, it. ambizione. – Der. ambiţiona, vb.; ambiţios, adj.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAMBÍŢIE s. f. aspiraţie, dorinţă puternică de onoruri, de parvenire. (< fr. ambition, lat. ambitio)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.