edec

EDÉC, edecuri, s.n. Parâmă cu care se remorca de pe mal o ambarcaţie sau o navă împotriva curentului cursului de apă.

Trimis de MihaelaStan, 11.08.2003. Sursa: DLRC



EDÉC, edecuri, s.n. 1. Odgon lung cu care se lega de catarg sau de babalele din proră o ambarcaţie sau o navă pentru a fi remorcată de pe mal împotriva curentului unui curs de apă. ♢ expr. A trage la edec = a remorca o ambarcaţie sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei. A fi la edecul cuiva = a depinde cu totul de cineva, a fi la remorca cuiva. 2. Lucru care se găseşte de multă vreme într-o gospodărie; lucru necesar, p. ext persoană (indispensabilă) care se găseşte de multă vreme undeva. – Din tc. yedek.

Trimis de LauraGellner, 10.06.2004. Sursa: DEX '98



edéc s. n., pl. edécuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EDÉC edecuri n. 1) înv. Parâmă cu ajutorul căreia se remorca de pe mal un vas împotriva cursului apei. ♢ A fi la edecul cuiva a depinde cu totul de cineva; a fi la dispoziţia cuiva. 2) Cablu de remorcare. 3) Obiect de valoare care se găseşte de multă vreme într-o casă, într-o gospodărie. /<tr. yedek

Trimis de siveco, 25.01.2007. Sursa: NODEX



edéc (edécuri), s.n. – 1. Odgon, legătură. – 2. Povară, încărcătură. tc. edek (Lokotsch 948), cf. sb. jedek.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER