ectofit

ectofít s. n., adj. m., pl. ectofíţi; f. sg. ectofítă, pl. ectofíte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ECTOFÍ//T ectofittă (ectofitţi, ectofitte) (despre organisme vegetale) Care trăieşte ca parazit la suprafaţa unei plante. /<fr. ectophyte

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ECTOFÍT, -Ă adj. (Despre organisme vegetale) Care trăieşte ca parazit în exteriorul unei plante. [< fr. ectophyte, cf. gr. ektos – în afară, phyton – plantă].

Trimis de LauraGellner, 27.05.2006. Sursa: DN



ECTOFÍT, -Ă I. adj., s. n. (organism) care trăieşte ca parazit în exteriorul plantei gazdă. II. s. n. pl. paraziţi vegetali pe suprafaţa corpului uman. (< fr. ectophyte/s/)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN