ebruitare

ebruitáre s. f., g.-d. art. ebruitării; pl. ebruitări

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EBRUITÁRE s.f. (Franţuzism) Acţiunea de a ebruita. [pron. -bru-i-. / < ebruita].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN