- duminică
- DUMÍNICĂ, duminici, s.f. Ultima zi a săptămânii, folosită de obicei ca zi de repaus legal. ♢ loc. adj. De duminică = (despre haine) care se poartă în zilele de sărbătoare; care este de calitate (mai) bună. ♦ (Adverbial) În prima duminică următoare zilei în care ne aflăm; (art.) în fiecare duminică. [var.: dumínecă s.f.] – lat. [dies]dominica.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DUMINICA VLĂSTÁRILOR s. v. duminica floriilor, florii.Trimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: Sinonimedumínică s. f., g.-d. art. dumínicii; pl. dumíniciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDUMÍNICA adv. În fiecare zi de duminică. /<lat. [dies]dominicaTrimis de siveco, 15.01.2009. Sursa: NODEXDUMÍNI//CĂ duminicăci f. A şaptea zi a săptămânii. /<lat. [dies]dominicaTrimis de siveco, 04.07.2007. Sursa: NODEXdumínică (dumínici), s.f. – Ultima zi a săptămînii. – var. duminecă, (Olt.) dúminică. Mr., megl. duminică, istr. dumireke. lat. (dies) domĭnĭca (Cihac, I, 80; Puşcariu 557; Candrea-Dens., 506; REW 2738); cf. it. domenica (calabr., sicil. duminica), prov. dominica, fr. dimanche, cat. dominica, sp., port. domingo. cf. duminicea. Pentru var. dúminică, cf. Graur, BL, IV, 77.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.