- amant
- AMÁNT, -Ă, amanţi, -te, s.m. şi f. Persoană care întreţine relaţii de dragoste cu o persoană de alt sex fără a fi căsătorit cu aceasta; (pop.) iubit, ibovnic. – Din fr. amant, lat. amans, -ntis.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98AMÁNT s. concubin, iubit, prieten, (pop.) amorez, drăguţ, ibovnic, (înv.) libovnic, (arg.) gagic, gagiu.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeamánt s. m., pl. amánţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficAMÁN//T amanttă (amantţi, amantte) m. şi f. Persoană care întreţine relaţii intime cu cineva în afara căsătoriei. /<fr. amant, lat. amans, amantntisTrimis de siveco, 29.11.2008. Sursa: NODEXAMÁNT, -Ă s.m. şi f. 1. Persoană care are relaţii intime de dragoste cu cineva în afara căsătoriei; ibovnic. 2. Persoană care iubeşte şi este iubită la rândul ei de altă persoană de sens contrar. [< fr. amant, cf. it. amante, lat. amans, amantis].Trimis de LauraGellner, 05.12.2006. Sursa: DNamánt (amántă), adj. – Îndrăgostit, iubit. fr. amant. Cuvînt de expresivitate literară în perioada romantică, a decăzut apoi ajungînd să aibă o rezonanţă vulg., ca maîtresse în fr.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERAMÁNT, -Ă s. m. f. cel care întreţine relaţii de dragoste cu cineva în afara căsătoriei. (< fr. amant)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.