- drog
- DROG1, droguri, s.n. 1. Substanţă de origine vegetală, animală sau minerală care se întrebuinţează la prepararea unor medicamente şi ca stupefiant. 2. (fam.) Medicament. – Din fr. drogue.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DROG2 subst. Numele a două plante: a) arbust cu flori gălbui solitare, care creşte prin locuri pietroase şi aride (Genista albida); b) plantă târâtoare din familia leguminoaselor, care creşte prin păşuni montane (Genista oligosperma). – et. nec.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DROG s. v. stupefiant.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeDROG s. v. grozamă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedrog s. n., pl. dróguriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDROG droguri n. mai ales la pl. Substanţă folosită la prepararea unor medicamente sau ca stupefiant. /<fr. drogueTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDROG s.n. Substanţă folosită la prepararea produselor farmaceutice. ♦ (Adesea peior.) Medicament. [< fr. drogue, cf. it. droga].Trimis de LauraGellner, 21.05.2006. Sursa: DNdrog (dróguri), s.n. – Stupefiant. fr. drogue. – Der. drogherie, s.f., din fr. droguerie; droghist, s.m., din fr. droguiste; droga, vb. (a administra droguri).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDROG s. n. 1. substanţă toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.