dormi

DORMÍ, dorm, vb. IV. intranz. 1. A se afla în stare de somn, a fi adormit. ♢ expr. A dormi de-a-n picioarele (sau pe picioare) = a) a fi foarte obosit, a pica de somn; b) a fi încet la treabă, a se mişca cu greutate. ♦ fig. A fi absent la ceea ce se petrece în jur. ♦ fig. A fi mort. 2. A rămâne peste noapte undeva; a mânea. 3. fig. A zăcea ascuns; a mocni. [var.: (reg.) durmí vb. IV] – lat. dormire.

Trimis de LauraGellner, 05.05.2008. Sursa: DEX '98



A dormi ≠ a (se) trezi, a veghea

Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime



DORMÍ vb. 1. a se odihni, a se repauza, (înv. şi reg.) a somna, (înv.) a (se) poposi, a (se) răposa, (arg.) a soili. (Nu poate fi deranjat, acum dormi.) 2. a mânea. (dormi peste noapte la han.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



dormí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. dórm, imperf. 3 sg. dormeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. doármă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DORMÍ dorm intranz. 1) A se găsi în stare de somn; a fi adormit. ♢ dormi pe (sau din) picioare a fi foarte obosit; b) a fi încet la muncă; a fi leneş. 2) fig. A fi mort. Doarme somnul de veci. 3) A rămâne peste noapte undeva; a mânea. /<lat. dor-mire

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



dormí (-m, -mít), vb. – A se afla în stare de somn. – Mr. dormu, durnire, megl. dorm, istr. dormu. lat. dormῑre (Cihac, I, 81; Puşcariu 544; Candrea-Dens., 506; REW 2751); cf. it. dormire, prov., fr., cat., sp., port. dormir. cf. şi adormi, dormita. – Der. dormitor, s.n. (cameră de dormit); dormeză, s.f., din fr. dormeuse.

Trimis de blaurb, 09.12.2007. Sursa: DER