- docil
- DOCÍL, -Ă, docili, -e, adj. (Adesea adverbial) Care se supune la orice cu uşurinţă, fără să protesteze; supus, ascultător. – Din fr. docile, lat. docilis.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Docil ≠ indocil, îndărătnic, încăpăţânat, nedocil, nesupusTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDOCÍL adj. v. ascultător.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedocíl adj. m., pl. docíli; f. sg. docílă, pl. docíleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDOCÍL docilă (docili, docile) Care ascultă de cineva cu uşurinţă; ascultător. /<fr. docile, lat. docilisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDOCÍL, -Ă adj. Supus, ascultător, blând. [cf. fr. docile, lat. docilis].Trimis de LauraGellner, 20.05.2006. Sursa: DNDOCÍL, -Ă adj. (şi adv.) supus, ascultător, obedient; maleabil. (< fr. docile, lat. docilis)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.