discolefsi

discolefsí (-sésc, -ít), vb. – A pune piedici, a împiedica. ngr. δυσϰολεύεσθαι (Tiktin; Gáldi 173). sec. XVIII, înv. – Der. discolie, s.f. (dificultate, impediment), din ngr. δυσϰολία.

Trimis de blaurb, 03.08.2007. Sursa: DER