dinţură

DINŢÚRĂ, dinţuri, s.f. Plantă erbacee cu flori roşii sau albe dispuse în spice, care creşte prin semănături sau ierburi (Odontites rubra). – Dinte + suf. -ură.

Trimis de Catalin_Gherghe, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



dínţură s. f., pl. dínţuri

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic