dili

DILÍ, dilésc, vb. IV. (arg.) 1. tranz. A lovi, a bate. 2. tranz. A fura, a şterpeli. (etim. neclară; prob. din gr. δηλέομαι (= a lovi), prin interm. ţig; se poate de asemenea pune în leg. cu ţig. da-, part. dilo (= a da) (Graur, Juilland); provine, cu prob. mai mare, din sl. dĕliti (= a împărţi, a distribui) (cf. deli); accepţia 2. se justifică fără nici o îndoială din expresia a da o lovitură; der. dileală)

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER



DILÍ, dilésc, vb. IV. (arg.) 3. refl. A înnebuni.

Trimis de tavi, 08.05.2006. Sursa: Neoficial