devota

DEVOTÁ, devotez, vb. I. refl. A se pune fără rezerve în serviciul cuiva sau a ceva; a se dedica, a se consacra în întregime. – Din lat. devotare, fr. dévouer.

Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98



DEVOTÁ vb. v. consacra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



devotá vb., ind. prez. 1 sg. devotéz, 3 sg. şi pl. devoteáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A SE DEVOT//Á mă devotaéz intranz. A se pune la dispoziţie în întregime; a se dedica; a se consacra. /<lat. devotare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEVOTÁ vb. I. refl. A servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica, a se jertfi. [P.i. -tez. / < lat. devotare, cf. it. devotare].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



devotá (devotéz, devotát), vb. – 1. A consacra, a oferi, a destina. – 2. (refl.) A se dărui, a se jertfi. lat. devotare (sec. XIX). – Der. devotament, s.n. (abnegaţie, sacrificiu; fidelitate), pe baza fr. dévouement.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER



DEVOTÁ vb. refl. a servi pe cineva cu devotament; a se consacra, a se pune în slujba..., a se dedica. (< lat. devotare, după fr. dévouer)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN