devia

DEVIÁ, deviez, vb. I. intranz. 1. A se abate de la o direcţie dată. 2. fig. A se îndepărta de la subiectul în discuţie; a se abate de la calea bună (comiţând erori, fapte reprobabile). [pr.: -vi-a] – Din fr. dévier, lat. deviare.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



DEVIÁ vb. 1. a abate, a muta, a schimba. (A devia un curs de apă.) 2. v. abate.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



deviá vb. (sil. -vi-a), ind. prez. 1 sg. deviéz, 3 sg. şi pl. deviáză, 1 pl. deviém (sil. -vi-em); conj. prez. 3 sg. şi pl. deviéze; ger. deviínd (sil. -vi-ind)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A DEVI//Á deviaéz intranz. 1) A se abate de la direcţia dată (sub influenţa vântului sau a curenţilor). Mingea deviaat. 2) A se abate de la calea bună (comiţând fapte reprobabile). 3) fig. A se îndepărta de la subiectul discuţiei. [Sil. -vi-a] /<fr. dévier, lat. deviare

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEVIÁ vb. I. intr. 1. A se abate, a se îndepărta de la o anumită direcţie. 2. (fig.) A se abate, a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a desconsidera cinstea, corectitudinea. [pron. -vi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. dévier, it., lat. deviare].

Trimis de LauraGellner, 13.05.2006. Sursa: DN



DEVIÁ vb. I. intr., tr. a (se) abate de la direcţia dată. II. intr. (fig.) a se depărta de la subiect; (p. ext.) a începe să facă lucruri necorecte, a porni pe un drum greşit. (< fr. dévier, lat. deviare)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN