derogatoriu

DEROGATÓRIU, -IE, derogatorii, adj. Care conţine o derogare, cu caracter de derogare. – Din fr. dérogatoire, lat. derogatorius.

Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



derogatóriu adj. m. [riu- pron. riu], f. derogatórie (sil. -ri-e); pl. m. şi f. derogatórii

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



DEROGATÓRI//U derogatoriue (derogatoriui) (despre acţiuni, acte, norme) Care derogă; care constituie o derogare. [Sil. -to-riu] /<fr. dérogatoire, lat. derogatorius

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



DEROGATÓRIU, -IE adj. Cu caracter de derogare; care derogă. [pron. -riu. / cf. lat. derogatorius].

Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DN



DEROGATÓRIU, -IE adj. care derogă. (< fr. dérogatoire, lat. derogatorius)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN