deficient

deficient
DEFICIÉNT, -Ă, deficienţi, -te, adj. Care are o insuficienţă organică sau mintală. ♦ Care produce mai puţin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăţi fizice sau psihice. Un deficient mintal. [pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.
Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98

DEFICIÉNT adj. v. defectuos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

deficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénţi; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénte
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

deficiént s.m., pl. deficiénţi
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DEFICIÉN//T1 deficienttă (deficientţi, deficientte) 1) Care vădeşte deficienţe (organice sau mintale); cu deficienţe. Organism deficient. Inteligenţă deficienttă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă deficienttă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEFICIÉN//T2 deficienttă (deficientţi, deficientte) m. şi f. Persoană care are deficienţe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficient
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

DEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puţin decât trebuie. // s.m. şi f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].
Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DN

DEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puţin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficienţă mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР
Synonyms:
, , , , ,


Look at other dictionaries:

  • déficient — déficient, iente [ defisjɑ̃, jɑ̃t ] adj. • 1290; lat. deficiens, p. prés. de deficere « manquer » 1 ♦ Qui présente une déficience. Organisme déficient. Intelligence déficiente. ⇒ faible, insuffisant. N. Les déficients auditifs, moteurs. ⇒… …   Encyclopédie Universelle

  • Deficient — De*fi cient, a. [L. deficiens, entis, p. pr. of deficere to be wanting. See {Defect}.] Wanting, to make up completeness; wanting, as regards a requirement; not sufficient; inadequate; defective; imperfect; incomplete; lacking; as, deficient… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • Deficient-ly — Deficient De*fi cient, a. [L. deficiens, entis, p. pr. of deficere to be wanting. See {Defect}.] Wanting, to make up completeness; wanting, as regards a requirement; not sufficient; inadequate; defective; imperfect; incomplete; lacking; as,… …   The Collaborative International Dictionary of English

  • deficient — adj Deficient, defective mean showing lack of something necessary. The words are sometimes used interchangeably though they tend to diverge in their meanings. Deficient typically implies a falling short in the amount, quantity, or force… …   New Dictionary of Synonyms

  • deficient — I adjective attenuated, barren, below par, blemished, defective, depleted, devoid, disappointing, discontenting, empty, falling short, faulty, few, flawed, hollow, impaired, imperfect, impoverished, in arrears, inadequate, incompetent, incomplete …   Law dictionary

  • déficient — déficient, ente (dé fi si an, an t ) adj. Terme d arithmétique. Nombre déficient, ou, substantivement, un déficient, nombre dont les parties aliquotes ou facteurs font une somme moindre que le nombre lui même. 10 est un nombre déficient, la somme …   Dictionnaire de la Langue Française d'Émile Littré

  • deficient — [dē fish′ənt, difish′ənt] adj. [L deficiens: see DEFICIENCY] 1. lacking in some essential; incomplete; defective 2. inadequate in amount, quality, or degree; not sufficient n. a deficient person or thing deficiently adv …   English World dictionary

  • Deficient — (v. lat.), 1) fehlend; deficiente pecunia, beim Mangel am Gelde; 2) abtrünnig; 3) ein Schuldner, der nicht bezahlt; 4) entkräftet, dienstuntauglich geworden; so Deficientenpriester, in der katholischen Kirche die zur seelsorglichen Amtsführung… …   Pierer's Universal-Lexikon

  • Deficient — Deficient, in der kathol. Kirche ein für seine Amtsführung unfähig gewordener Geistlicher, der sein Amt für einstweilen oder immer abgeben muß; sein Gehalt heißt D.engehalt …   Herders Conversations-Lexikon

  • deficient — 1580s, from L. deficientem (nom. deficiens), prp. of deficere to desert, revolt, fail, from de down, away (see DE (Cf. de )) + facere to do, perform (see FACTITIOUS (Cf. factitious)) …   Etymology dictionary

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”