- deficient
- DEFICIÉNT, -Ă, deficienţi, -te, adj. Care are o insuficienţă organică sau mintală. ♦ Care produce mai puţin decât trebuie, decât e planificat. ♦ (Substantivat) Persoană lipsită de anumite facultăţi fizice sau psihice. Un deficient mintal. [pr.: -ci-ent] – Din fr. déficient.Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX '98DEFICIÉNT adj. v. defectuos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeficiént adj. m. (sil. -ci-ent), pl. deficiénţi; f. sg. deficiéntă, pl. deficiénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficdeficiént s.m., pl. deficiénţiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEFICIÉN//T1 deficienttă (deficientţi, deficientte) 1) Care vădeşte deficienţe (organice sau mintale); cu deficienţe. Organism deficient. Inteligenţă deficienttă. 2) Care se caracterizează prin deficit; cu deficit. Recoltă deficienttă. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficientTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFICIÉN//T2 deficienttă (deficientţi, deficientte) m. şi f. Persoană care are deficienţe. [Sil. -ci-ent] /<fr. déficientTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEFICIÉNT, -Ă adj. Care este în deficit, în pierdere, în pagubă; care produce mai puţin decât trebuie. // s.m. şi f. Persoană cu unele defecte fizice sau psihice. [pron. -ci-ent. / < fr. déficient, it. deficiente].Trimis de LauraGellner, 04.05.2006. Sursa: DNDEFICIÉNT, -Ă I. adj. în deficit; care produce mai puţin decât trebuie. II. s. m. f. cel care prezintă o insuficienţă mintală, motrice sau senzorială. (< fr. déficient, lat. deficiens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.