abstrage

abstráge vb. I. tr. a efectua o abstractizare. II. refl. a se izola de realitatea înconjurătoare. (după fr. abstraire, lat. abstrahere)

Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN



ABSTRÁGE, abstrág, vb. III. tranz. (Rar) A desprinde o însuşire independent de obiectul sau de obiectele cărora le aparţine; a judeca izolat, în afara unui context. – Din fr. abstraire (după trage).

Trimis de ana_zecheru, 25.07.2002. Sursa: DEX '98



abstráge vb. (sil. mf. abs-) → trage

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



A ABSTRÁGE abstrág tranz. A considera izolat; a desprinde dintr-un ansamblu. /<lat. abstrahere

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



ABSTRÁGE vb. III tr. A judeca, a considera izolat, a desprinde dintr-un context. [< lat. abstrahere, cf. fr. abstraire, după trage].

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN



!abstráge (a abstrage) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. abstrág, imperf. 3 sg. abstrăgeá; part. abstrás

Trimis de CristinaDianaN, 02.10.2006. Sursa: DOOM 2