dare

DÁRE, dări, s.f. Acţiunea de a da². ♢ loc. adj. (Despre oameni) Cu dare de mână = înstărit, bogat. ♦ Dare de seamă = raport, referat asupra unei activităţi, unei gestiuni etc. într-o anumită perioadă; prezentare critică a unei scrieri literare sau ştiinţifice, recenzie; relatare (în ziare) a unor fapte, întâmplări etc. Dare la semn = tragere la ţintă. Dare în judecată = chemare a unei persoane în faţa unei instanţe judecătoreşti în calitate de pârât. Dare la lumină = publicare, tipărire. Dare pe faţă (sau în vileag) = divulgare, demascare. ♦ (În evul mediu, la români) Nume generic pentru obligaţiile în bani şi în natură; impozit. – v. da².

Trimis de ionel_bufu, 18.02.2009. Sursa: DEX '98



DÁRE s. 1. v. trasare. 2. dare de seamă = raport, referat, situaţie, (prin Transilv.) sămădaş, (înv.) doclad, otnoşenie, tacrir, (rusism înv.) predstav-lenie. (A întocmit o dare despre ...) 3. v. bir.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



dáre s. f., g.-d. art. dării; pl. dări

Trimis de siveco, 18.02.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



DÁRE dări f. 1) v. DA. ♢ dare de seamă raport asupra unei activităţi pentru o anumită perioadă. dare pe faţă (sau în vileag) divulgare. Cu dare de mână înstărit; avut; bogat. 2) înv. Plată obligatorie (în bani sau în natură) vărsată de cetăţeni în bugetul statului; dajdie; impozit. /v. a da

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX