călăfătui

CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punţii unei nave în vederea etanşării. – Calafat + suf. -ui. cf. ngr. k a l a f a t i z o.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CĂLĂFĂTUÍ vb. a calfata. (călăfătui puntea unei nave.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



călăfătuí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călăfătuiésc, imperf. 3 sg. călăfătuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăfătuiáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CĂLĂFĂTU//Í călăfătuiiésc tranz. (punţi sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. călăfătuiui

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX