cuşmă

CÚŞMĂ, cuşme, s.f. (reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

Trimis de ionel_bufu, 01.08.2004. Sursa: DEX '98



CÚŞMĂ s. v. căciulă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



cúşmă s. f., g.-d. art. cúşmei; pl. cúşme

Trimis de siveco, 21.01.2009. Sursa: Dicţionar ortografic



CÚŞM//Ă cuşmăe f. reg. Acoperământ pentru cap confecţionat din blană de miel sau de alt animal; căciulă. ♢ A umbla cu cuşmăa-n mână după cineva a se umili în faţa cuiva cerşind ceva. /<ucr. kuţma

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



cúşmă, cúşme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de ţesut, care ţine iţele şi brâgla; cavaftă, brâncare, jug.

Trimis de blaurb, 21.01.2008. Sursa: DAR



cúşmă (cúşme), s.f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cuşmar, s.m. (fabricant de căciuli).

Trimis de blaurb, 26.01.2009. Sursa: DER