- cutare
- CUTÁRE1 pron. nehot. (Înlocuieşte numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem, nu putem sau nu e necesar să le numim) Sunt cutare, îi răspund eu. ♦ (Adjectival) Cutare persoană. ♦ (Repetat) Unul... altul, acesta... acela. lat. eccu-talis.Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98CUTÁRE2 cutări, s.f. Acţiunea de a (se) cuta şi rezultatul ei. ♦ Proces de îndoire a stratelor şi de formare a cutelor sub acţiunea mişcărilor scoarţei terestre. – v. cuta.Trimis de hai, 14.05.2004. Sursa: DEX '98CUTÁRE pron. (slavonism înv.) imrec. (cutare a spus ...)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeCUTÁRE s. 1. (geol.) încreţire. (Proces de cutare a scoarţei terestre.) 2. v. ridare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecutáre adj. m., f., g.-d. m. cutărui, g.-d. f. cutărei; pl. m. şi f. cutáre, g.-d. cutărorTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcutáre pr. m., f., g.-d. m. cutărúia, g.-d. f. cutăréia; pl. m. şi f. cutáre, g.-d. cutăroraTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficcutáre s. f., g.-d. art. cutării; pl. cutăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCUTÁRE pron. nehot. (înlocuieşte numele unei persoane atunci când nu vrem sau nu este necesar s-o numim). /<lat. eccutalisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXcutáre adj. – 1. Unul, acesta. – 2. (pron. indef.) Un oarecare. – Megl. cutari. lat. eccum talis (Cipariu, gram., 260; Diez, I, 142), cf. it. cotale, tosc. cosare. cf. şi tare, acătării.Trimis de blaurb, 08.07.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.