cuconi

CUCONÍ, cuconesc, vb. IV. 1. (tranz.) A se adresa cuiva cu termenul de "cucoană, cucoane". 2. (refl.) A-şi da aere de cucoană (sau de boier); a se îngâmfa. [var.: coconí vb. IV] – Din cucon, (2) şi din cucoană.

Trimis de Zavaidoc, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



cuconí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. cuconésc, imperf. 3 sg. cuconeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. cuconeáscă

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A CUCON//Í cuconiésc tranz. (persoane) A numi cu termenul de "cucoană" sau "cucoane". /Din cucoană

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE CUCON//Í mă cuconiésc intranz. 1) A căpăta maniere de cucon sau de cucoană. 2) A se comporta ca un cucon sau ca o cucoană. /Din cucoană

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX