- cooperaţie
- COOPERÁŢIE, s.f. 1. Cooperare. 2. Asociere, uniune de persoane în întreprinderi cooperatiste (de producţie, de consum, de desfacere, de credit, prestări de servicii etc.). – Din fr. coopération, rus. kooperaţiia.Trimis de IoanSoleriu, 26.05.2004. Sursa: DEX '98COOPERÁŢIE s. v. colaborare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecooperáţie s. f. (sil. co-o-) → operaţieTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOOPERÁŢI//E cooperaţiei f. Formă de organizare colectivă a muncii; sistem cooperativ. [art. cooperaţia; G.-D. cooperaţiei; Sil. -ţi-e] /<fr. coopérationTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOOPERÁŢIE s.f. 1. Formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun la acelaşi proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. ♦ (În orânduirea socialistă) Asociere a oamenilor muncii în întreprinderi cooperatiste de producţie sau de aprovizionare şi desfacere. 2. Cooperare. [gen. -iei, var. cooperaţiune s.f. / cf. fr. coopération, it. cooperazione].Trimis de LauraGellner, 18.01.2005. Sursa: DNCOOPERÁŢIE s. f. 1. cooperare. ♢ formă de organizare a muncii în care mai multe persoane participă în comun, cu mijloace de producţie proprii, la acelaşi proces de muncă sau la diverse procese ale muncii legate între ele. 2. sistemul cooperativelor dintr-un anumit domeniu de activitate. (< fr. coopération)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.
