conventicul

CONVENTÍCUL, conventicule, s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). – Din fr. conventicule, lat. conventiculum.

Trimis de IoanSoleriu, 30.05.2004. Sursa: DEX '98



conventícul s. n., pl. conventícule

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CONVENTÍCUL conventicule n. rar Mică adunare secretă. /<fr. conventicule

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CONVENTÍCUL s.n. (Rar) Adunare secretă (adesea ilegală). [< lat. conventiculum, cf. fr. conventicule].

Trimis de LauraGellner, 17.04.2006. Sursa: DN



CONVENTÍCUL s. n. mică adunare clandestină care conspiră împotriva statului. (< fr. conventicule, lat. conventiculum)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN